Despre carte: 2014 / Irlanda este o țară cu o moștenire culturală unică. Rădăcinile literaturii sale se întorc în trecutul celtic, la mituri și saga antice irlandeze. În Evul Mediu timpuriu, Irlanda, ferită de atacurile hunilor și goților, a devenit un centru al iluminismului creștin pentru toată Europa, iar aici a înflorit o poezie monahală specială, cu percepția ei surprinzător de directă asupra naturii, a lumii și a omului. Încă din cele mai vechi timpuri în Irlanda, poeții au fost venerați la egalitate cu marii preoți și regi. Au fost instruiți în tehnica versificației în școli speciale de bardi. Odată cu înrobirea definitivă a Irlandei de către Anglia, poezia ei a început să se ofilească limba însăși, supusă represiunii, a căzut treptat în dezavantaj. Dar s-a întâmplat un miracol: după ce a trecut la limba cuceritorilor, spiritul irlandez a fost reînviat în noua poezie anglo-irlandeză a lui Thomas Moore, William Yeats și alți poeți. Trei laureați ai premiului Nobel: Yeats, Beckett și Heaney, ca să nu mai vorbim de marele romancier James Joyce, sunt dovada noii glorii a literaturii irlandeze. Apropo, Joyce a scris poezie, exemple din care le veți găsi și în această mică antologie. Antologia începe cu imnul Sf. Patrick, marele sfânt al Irlandei (secolul al V-lea), și se termină cu generația de poeți din Paștele sângeros din 1916, care au murit pentru libertatea Irlandei..